Patinez pe aripi de trandafir. Respir nori violet, dantelati prin ingaduinta Intregului incatusat intr-un amalgam de zvacniri. Peticita cu razele tale ma grabesc sa te descopar in obscuritatea zilei surprinsa intre cei 6 pereti ai tacerii. Si te gasesc. Asa cum te stiam te uit, asa cum te uitam te stiu. Si te iubesc pentru ca pot, pentru ca te am, pentru ca te-am scapat din mana si te-am cules iara. Te iubesc cu naturaletea cu care soarele se confunda cu luna pentru a eclipsa lumina prin intuneric...Punct
Thursday, August 6, 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 comentarii:
Post a Comment